1 Or, credința este o asigurare a lucrurilor nădăjduite, o dovadă a lucrurilor care nu se văd. 2 Căci, prin aceasta, bătrânii au obținut aprobarea. 3 Prin credință înțelegem că universul a fost alcătuit prin Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât ceea ce se vede nu a fost făcut din lucruri vizibile.

4 Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin care i s-a dat mărturie că era neprihănit, Dumnezeu mărturisind despre darurile sale; și prin ea, el, mort fiind, vorbește încă.

5 Prin credință, Enoh a fost luat, ca să nu vadă moartea, și nu a fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a mutat. Căci i s-a dat mărturie că înainte de translarea lui a fost bineplăcut lui Dumnezeu. 6 Fără credință este imposibil să-i fii bineplăcut, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există și că este răsplătitorul celor care îl caută.

7 Prin credință, Noe, fiind avertizat despre lucruri care nu se vedeau încă, a pregătit, cu frică evlavioasă, o corabie pentru salvarea casei sale, prin care a condamnat lumea și a devenit moștenitor al dreptății care este după credință.

8 Prin credință, Avraam, când a fost chemat, a ascultat și a ieșit la locul pe care avea să-l primească de moștenire. A ieșit, fără să știe unde se duce. 9 Prin credință a trăit ca un străin în țara făgăduinței, ca într-o țară care nu era a lui, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitorii împreună cu el ai aceleiași făgăduințe. 10 Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei ziditor și făcător este Dumnezeu.

11 Prin credință, chiar și Sara a primit puterea de a rămâne însărcinată și a născut un copil la o vârstă înaintată, pentru că a socotit credincios pe Cel ce făgăduise. 12 De aceea, câte stele sunt în mulțime ca stelele cerului și nenumărate ca nisipul care este pe malul mării, au fost generate de un singur om, și el ca și mort.

13 Toți aceștia au murit cu credință, nu după ce au primit făgăduințele, ci după ce le-au văzut și le-au îmbrățișat de departe, și după ce au mărturisit că sunt străini și pelerini pe pământ. 14 Căci cei care spun astfel de lucruri arată clar că își caută o țară a lor. 15 Dacă într-adevăr s-ar fi gândit la țara din care au plecat, ar fi avut destul timp să se întoarcă. 16 Dar acum ei doresc o țară mai bună, adică una cerească. De aceea Dumnezeu nu se rușinează de ei, ca să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

17 Avraam, fiind pus la încercare, a jertfit pe Isaac prin credință. Da, cel care primise cu bucurie făgăduințele își oferea singurul său fiu născut, 18 căruia i s-a spus: “Descendența ta va fi socotită ca din Isaac”, 19 concluzionând că Dumnezeu este în stare să învie chiar și din morți. La figurat vorbind, l-a și primit înapoi din morți.

20 Prin credință, Isaac a binecuvântat pe Iacov și pe Esau cu privire la cele viitoare.

21 Prin credință, Iacov, pe când era pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s-a închinat, sprijinindu-se în vârful toiagului său.

22 Prin credință, Iosif, când i s-a apropiat sfârșitul, a anunțat plecarea copiilor lui Israel și a dat instrucțiuni cu privire la oasele lui.

23 Prin credință, Moise, când s-a născut, a fost ascuns trei luni de părinții săi, pentru că au văzut că era un copil frumos, și nu s-au temut de porunca împăratului.

24 Prin credință, Moise, după ce a crescut, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 alegând mai degrabă să se împartă cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure pentru o vreme de plăcerile păcatului, 26 considerând că ocara lui Hristos este o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că se aștepta la răsplată. 27 Prin credință a părăsit Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui, căci a îndurat, ca și cum ar fi văzut pe Cel care este invizibil. 28 Prin credință a păzit Paștele și stropirea sângelui, pentru ca nimicitorul primilor născuți să nu se atingă de ei.

29 Prin credință au trecut prin Marea Roșie ca pe uscat. Când egiptenii au încercat să facă acest lucru, au fost înghițiți.

30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate timp de șapte zile.

31 Prin credință, prostituata Rahab nu a pierit împreună cu cei neascultători, ci a primit pe spioni în pace.

32 Ce să mai spun? Căci nu aș mai avea timp dacă aș povesti despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel și proorocii, 33 care, prin credință, au supus împărății, au făcut dreptate, au obținut făgăduințe, au astupat gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, din slăbiciune s-au întărit, au devenit puternici în război și au făcut să fugă oștirile străine. 35 Femeile și-au primit morții prin înviere. Alții au fost torturați, neacceptând eliberarea, pentru a obține o înviere mai bună. 36 Alții au fost încercați prin batjocură și biciuire, da, mai mult, prin legături și închisoare. 37 Au fost uciși cu pietre. Au fost tăiați cu ferăstrăul. Au fost ispitiți. Au fost uciși cu sabia. Au umblat în piei de oaie și în piei de capră; fiind lipsiți, chinuiți, maltratați — 38 de care lumea nu era demnă — rătăcind prin deșerturi, munți, peșteri și grote și prin găurile pământului.

39 Toți aceștia, după ce au fost lăudați pentru credința lor, n-au primit făgăduința, 40 Dumnezeu a pregătit ceva mai bun în privința noastră, astfel încât, în afară de noi, ei n-ar fi fost desăvârșiți.