1 Fiindcă Legea, care este o umbră a bunurilor viitoare, și nu chipul însuși al lucrurilor, nu poate niciodată, cu aceleași jertfe pe care le aduce an de an, pe care le aduce neîncetat, să desăvârșească pe cei ce se apropie. 2 Altfel, nu ar fi încetat ele să mai fie oferite, pentru că închinătorii, după ce ar fi fost curățați o dată, nu ar mai fi avut conștiința păcatelor? 3 Dar în aceste sacrificii există o reamintire anuală a păcatelor. 4 Căci este imposibil ca sângele taurilor și al țapilor să înlăture păcatele. 5 De aceea, atunci când vine în lume, spune: “Nu, nu, nu!

8 Mai înainte, zicând: “Jertfe și daruri și arderi de tot și jertfe pentru păcat nu ai dorit, nici nu ți-a plăcut” (cele ce se aduc după lege), 9 apoi a zis: “Iată, am venit să fac voia Ta.” El le înlătură pe cele dintâi, ca să le stabilească pe cele de a doua, 10 prin a căror voință am fost sfințiți prin jertfa trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.

11 Orice preot stă zi de zi, slujind și aducând mereu aceleași jertfe, care nu pot niciodată să ridice păcatele, 12 dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate pentru totdeauna, a șezut la dreapta lui Dumnezeu, 13 și de atunci așteaptă până când vrăjmașii Lui vor fi așezate sub picioarele Lui. 14 Căci printr-o singură jertfă a desăvârșit pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți. 15 Și Duhul Sfânt ne mărturisește, de asemenea, că, după ce a spus

apoi spune,

18 Și unde este iertarea acestora, nu mai este nici o jertfă pentru păcat.

19 Așadar, fraților, având îndrăzneala de a intra în locul sfânt prin sângele lui Isus, 20 pe calea pe care El a deschis-o pentru noi, o cale nouă și vie, prin văl, adică prin trupul Său, 21 și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu inimă sinceră, în plinătatea credinței, având inimile stropite de conștiința rea și trupul spălat cu apă curată, 23 să ținem neclintit mărturisirea speranței noastre, căci Cel ce a făgăduit este credincios.

24 Să ne gândim cum să ne îndemnăm unii pe alții la iubire și la fapte bune, 25 fără a renunța la adunarea noastră, cum obișnuiesc unii, ci îndemnându-ne unii pe alții, și cu atât mai mult cu cât vedeți că se apropie Ziua.

26 Căci, dacă păcătuim cu bună știință după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, 27 ci o așteptare înfricoșătoare a judecății și o înflăcărare de foc care va mistui pe cei potrivnici. 28 Un om care nu respectă legea lui Moise moare fără milă, pe cuvântul a doi sau trei martori. 29 Cu cât mai rea pedeapsă credeți că va fi judecat vrednic cel care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care a socotit ca fiind un lucru profanat sângele legământului cu care a fost sfințit și care a insultat Duhul harului? 30 Căci noi îl cunoaștem pe cel care a spus: “Răzbunarea îmi aparține. Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Din nou: “Domnul va judeca poporul său”. 31 Este un lucru înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu.

32 Dar adu-ți aminte de zilele de mai înainte, când, după ce ai fost luminat, ai dus o mare luptă cu suferințe: 33 pe de o parte, fiind expuși atât la ocară, cât și la asupririri, iar pe de altă parte, devenind părtași cu cei care erau tratați astfel. 34 Căci amândoi ați avut milă de mine în lanțurile mele și ați acceptat cu bucurie jefuirea averilor voastre, știind că aveți pentru voi înșivă o avere mai bună și durabilă în ceruri. 35 De aceea, nu aruncați la gunoi îndrăzneala voastră, care are o mare răsplată. 36 Căci aveți nevoie de rezistență pentru ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să primiți făgăduința.

39 Dar noi nu suntem dintre cei ce se retrag spre pieire, ci dintre cei ce au credință pentru mântuirea sufletului.