1 În zilele acelea, pe când era o mulțime foarte mare și nu aveau ce mânca, Isus a chemat la Sine pe ucenicii Săi și le-a zis: 2 “Mi-e milă de mulțime, pentru că de trei zile stau la Mine și nu au ce mânca. 3  Dacă îi voi trimite cu post la casele lor, vor leșina pe drum, pentru că unii dintre ei au venit de departe.”

4 Ucenicii Lui I-au răspuns: “De unde ar putea cineva să sature pe acești oameni cu pâine aici, într-un loc pustiu?”

5 Și i-a întrebat: “Câte pâini aveți?”

Ei au spus: “Șapte”.

6 A poruncit mulțimii să șadă pe pământ și a luat cele șapte pâini. După ce a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi să le servească, iar ei au servit mulțimii. 7 Au luat și câțiva peștișori. După ce i-a binecuvântat, a spus să servească și pe aceștia. 8 Ei au mâncat și s-au săturat. Au luat șapte coșuri cu bucățile sparte care rămăseseră. 9 Cei care mâncaseră erau în jur de patru mii. Apoi i-a trimis departe.

10 Și îndată a intrat în corabie cu ucenicii Săi și a ajuns în ținutul Dalmanutha. 11 Fariseii au ieșit și au început să-L întrebe, căutând de la El un semn din cer și punându-L la încercare. 12 El a suspinat adânc în duhul său și a zis: “De ce caută neamul acesta un semn? Cu siguranță vă spun că nu se va da niciun semn acestei generații”.

13 I-a lăsat și, intrând din nou în corabie, a plecat în cealaltă parte. 14 Au uitat să ia pâine; și nu aveau cu ei în barcă mai mult de o pâine. 15 El i-a avertizat, zicând: “Luați seama: păziți-vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod.”

16 Ei se certau între ei, zicând: “Pentru că nu avem pâine.”

17 Isus, văzând aceasta, le-a zis: “De ce credeți că este din pricină că nu aveți pâine? Nu vă dați seama încă și nu înțelegeți? Inima voastră este încă împietrită? 18  Având ochi, nu vedeți? Având urechi, nu auziți? Nu vă amintiți? 19  Când am împărțit cele cinci pâini la cele cinci mii de oameni, câte coșuri pline de bucăți ați luat?”

I-au spus: “Douăsprezece”.

20  “Când cele șapte pâini au hrănit cele patru mii de oameni, câte coșuri pline cu frânturi ați luat?”

I-au spus: “Șapte”.

21 Și i-a întrebat: “Nu înțelegeți încă?”

22 Și a venit la Betsaida. I-au adus un orb și l-au rugat să se atingă de el. 23 El a apucat pe orb de mână și l-a scos din sat. După ce l-a scuipat pe ochi și și-a pus mâinile pe el, l-a întrebat dacă a văzut ceva.

24 Și s-a uitat în sus și a zis: “Văd oameni, dar îi văd ca pe niște copaci care umblă.”

25 Apoi și-a pus iarăși mâinile pe ochi. El s-a uitat cu atenție și, după ce s-a refăcut, a văzut clar pe toată lumea. 26 L-a trimis la casa lui, spunându-i: “Să nu intri în sat și să nu spui nimănui din sat.”

27 Isus a ieșit cu ucenicii Săi în satele din Cezareea lui Filipi. Pe drum i-a întrebat pe discipolii Săi: “Cine spun oamenii că sunt Eu?”.

28 Ei i-au spus: “Ioan Botezătorul; alții zic Ilie, iar alții zic Ilie, iar alții, unul din profeți.”

29 El le-a zis: “Dar voi cine ziceți că sunt Eu?”

Petru i-a răspuns: “Tu ești Hristosul.”

30 Și le-a poruncit să nu spună nimănui despre El. 31 A început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie lepădat de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și să învie după trei zile. 32 El le vorbea deschis. Petru l-a luat și a început să îl dojenească. 33 Dar el, întorcându-se și văzându-i pe ucenicii săi, l-a mustrat pe Petru și i-a zis: “Treci în spatele meu, Satana! Căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor”.

34 A chemat mulțimea la Sine împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: “Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. 35  Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, iar oricine își va pierde viața pentru Mine și pentru Buna Vestire o va salva. 36  Căci ce-i folosește unui om să câștige toată lumea și să-și piardă viața? 37  Căci ce va da omul în schimbul vieții sale? 38  Căci oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele în acest neam adulterin și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui său cu sfinții îngeri.”