1 În ceasul acela, ucenicii au venit la Isus și au zis: “Cine este cel mai mare în Împărăția cerurilor?”

2 Isus a chemat la Sine un copilaș, l-a așezat în mijlocul lor 3 și le-a zis: “Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi ca niște copilași, nu veți intra nicidecum în Împărăția cerurilor. 4  Așadar, oricine se smerește ca acest copilaș este cel mai mare în Împărăția Cerurilor. 5  Oricine primește un astfel de copilaș în numele meu mă primește pe mine, 6  dar oricine face să se poticnească unul dintre acești copilași care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară uriașă și s-ar scufunda în adâncul mării.

7  “Vai de lume, din pricina prilejurilor de poticnire! Căci trebuie să vină ocaziile, dar vai de persoana prin care vine ocazia! 8  Dacă mâna sau piciorul tău te face să te poticnești, taie-le și leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață mutilat sau schilodit, decât să ai două mâini sau două picioare pentru a fi aruncat în focul veșnic. 9  Dacă ochiul tău te face să te poticnești, smulge-l și aruncă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât să ai doi ochi pentru a fi aruncat în gheena de foc. 10  Ai grijă să nu disprețuiești pe unul dintre acești micuți, căci vă spun că în ceruri îngerii lor văd întotdeauna fața Tatălui meu care este în ceruri. 11  Căci Fiul Omului a venit să salveze ceea ce era pierdut.

12  “Ce părere ai? Dacă un om are o sută de oi și una dintre ele se rătăcește, nu le lasă el pe cele nouăzeci și nouă, nu se duce la munte și nu o caută pe cea rătăcită? 13  Dacă o găsește, cu siguranță vă spun că se bucură pentru ea mai mult decât pentru cele nouăzeci și nouă care nu s-au rătăcit. 14  Tot așa, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vrea să piară unul dintre acești prunci.

15  Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du-te și arată-i greșeala lui, numai între tine și el. Dacă te ascultă, ai recâștigat pe fratele tău. 16  Dar, dacă nu ascultă, ia cu tine încă unul sau doi, pentru ca, la gura a doi sau trei martori, orice cuvânt să fie confirmat. 17  Dacă refuză să-i asculte, spuneți acest lucru adunării. Dacă refuză să asculte și adunarea, să fie pentru voi ca un neam sau ca un vameș. 18  Adevărat vă spun că tot ce veți lega pe pământ va fi fost legat în cer și tot ce veți dezlega pe pământ va fi fost dezlegat în cer. 19  Și iarăși, cu adevărat vă spun că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ cu privire la orice lucru pe care îl vor cere, li se va face de către Tatăl Meu care este în ceruri. 20  Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.”

21 Atunci Petru a venit și I-a zis: “Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea, și eu îl voi ierta? Până de șapte ori?”

22 Isus i-a zis: “Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. 23 De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care voia să regleze conturile cu slujitorii săi. 24  Când a început să regleze, i s-a adus unul care îi datora zece mii de talanți. 25  Dar, pentru că nu putea plăti, stăpânul său a poruncit să fie vândut, împreună cu soția, copiii și tot ce avea, și să se facă plata. 26  Slujitorul a căzut, așadar, și a îngenuncheat înaintea lui, zicând: “Doamne, ai răbdare cu mine și îți voi plăti totul!”. 27  Stăpânul acelui rob, cuprins de compasiune, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.

28  Dar robul acela a ieșit afară și a găsit pe unul din tovarășii săi de slujbă care îi datora o sută de denari; l-a apucat și l-a luat de gât, zicând: “Plătește-mi ce ai de plătit!”.

29  Și a căzut sluga lui la picioarele lui și l-a rugat, zicând: “Ai răbdare cu mine și-ți voi răsplăti!”. 30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță până ce va plăti ce i se cuvine. 31 Când au văzut tovarășii lui de slujbă ce se făcuse, s-au mâhnit foarte tare și au venit și au povestit stăpânului lor tot ce se făcuse. 32  Atunci stăpânul său l-a chemat înăuntru și i-a zis: “Slugă ticăloasă! Ți-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai implorat. 33 N-ar fi trebuit să ai și tu milă de tovarășul tău de slujbă, așa cum am avut eu milă de tine?” 34  Stăpânul său s-a mâniat și l-a dat pe el torționarilor până când va plăti tot ce i se cuvenea. 35  Așava face și Tatăl meu ceresc cu voi, dacă nu-l veți ierta fiecare din inimă pe fratele vostru pentru greșelile lui.”