[All Languages]    

	O REVELAŢIE DIVINĂ DESPRE IAD  [PDF] [DOC]		REVELAŢİA İADULUİ
	O FRÂNTURĂ DE ETERNITATE  [PDF] [DOC]  (Ian McCormack)		Un pod spre trezire
	Revelatie Divina Semnul Fiarei (666)	Înapoi din Iad	O Atenţionare Prieteneascã: Timpul Trece Foarte Repede.
23 de minute în Iad	Revelatie Divina  Fata-n Fata cu Isus Hristos Revelatia Raiului si a Iadului De  Catre Sapte Tineri Columbieni		Tatiana   [PDF] [DOC]
Raiul este atît de Real  Choo Thomas			Cum Priveşte Dumnezeu Avortul?
[WMV]

O Atenţionare Prieteneascã: Timpul Trece Foarte Repede. [PDF]   [DOC]  [Victoria's Website]  [English]  [Spanish]  [Korean]  [Samoan] [Bahasa Malaysia] [Japanese-PDF] [Portuguese] [Indonesian]  [Tagalog] [Swedish] [French] [Arabic] [Romanian] [Hausa]

Mãrturia Victoriei Nehale despre diferitele vizite ale Lui İsus Hristos.

Am fost nãscutã şi am trãit în Namibia toatã viaţa mea,mi-am dãruit viaţa Lui İsus în Februarie 06,2005.Domnul İsus Hristos mi-a dezvãluit multe lucruri din regatul spiritual,inclusiv cîteva cãlãtorii în iad.Domnul m-a instruit sã împãrtãşesc experienţa mea cu lumea.De asemenea,El m-a averitizat sã nu adaug nimica sau sã neglijez vre-unul dintre lucrurile pe care Domnul İsus Hristos mi le-a arãtat şi spus.Pînã cînd am terminat scrierea acestei cãrţi,sfîrşitul lui 2006,am fost vizitatã de 33 de ori de Domnul İsus Hristos.De fiecare datã cînd am fost vizitatã,Domnul obişnuia sã-mi spunã înainte sã plece cã;Timpul Trece Foarte Repede!

La sfîrşitul sãptãmînii de 23 iulie 2005,am luat un taxi pentru o cãlãtorie de 30 de minute din oraşul Ondangwa unde lucrez şi locuiesc,spre satul meu natal,sã-mi petrec sfîrşitul sãptãmînii cu pãrinţii mei.În drum spre casã,am avut o presimţire cã ceva remarcabil o sã se întîmple în seara aceea.Am ajuns acasã în jurul orei 18 şi oamenii se pregãteau pentru cinã.Eu eram în bucãtãrie cu restul familiei mele,întinsã jos pe o bucatã de pãturã veche,în timp ce nepoatele şi nepoţii mei cei mici cîntau cîntãrile lor de Duminecã.Pe neaşteptate am simţit o binecuvîntare grea peste mine,corpul mi-a fost sleit de putere,şi am fost sub puterea Lui Dumnezeu.Am vãzut un bãrbat îmbrãcat într-o robã albã lungã,încins cu un cordon de aceaşi culoare,îndreptîndu-se spre locul unde eram întinsã.Acolo era o luminã strãlucitoare în jurul Lui,era ca şi cum aceasta radia din interiorul bãrbatului.În picioare purta sandale de culoare marou;trãsãturile Lui se asemãnau cu ale oamenilor din Orientul Mijlociu,cu o frumoasã piele bronzatã.Faţa Lui era foarte iertãtoare şi plinã de glorie,dar nu am putut sã privesc în ochii Lui.Cînd a vorbit,vocea Lui era calmã(delicatã),prietenoasã şi drãgãstoasã;valuri de dragoste emanau din fiinţa Lui.El şi-a întins mîna cãtre mine şi m-a ridicat sus din locul în care eram întinsã.Deodatã am fost într-un corp transformat frumos.Arãtam la fel ca atunci cînd aveam 18 ani.Eram îmbrãcatã cu o robã albã încinsã cu cordon.Cu toate cã roba mea era albã,materialul nu se asemãna cu cel din roba bãrbatului.Roba Lui era de o mãtase strãlucitoare pe care nu ştiu cum sã o descriu.El a spus,într-o voce delicatã şi iubitoare;Victoria,Eu vreau ca tu sã vii cu mine!O sã-ţi arãt lucruri îngrozitoare şi o sã te duc într-un loc unde nu ai fost niciodatã în viaţa ta!M-a apucat de mîna dreaptã şi am plecat.Am simţit ca şi cum pãşeam pe aer şi tot timpul ne coboram în jos.Dupã un timp pe drum,am obosit foarte tare şi i-am spus cã sînt incapabilã sã continui cãlãtoria,şi l-am rugat sã-mi permitã sã mã întorc înapoi.Oricum,El m-a privit cu gingãşie şi a spus;tu nu eşti obositã,tu eşti bine.Dacã oboseşti,o sã te car eu,dar în prezent eşti bine.Pace sã fie cu tine.Sã mergem.Locul la care am ajuns era foarte uscat,mai rãu decît orice deşert ştiut de om,cu nici o urmã de viaţã de vre-un fel.Acolo nu era nici mãcar un copac sau un fir de iarbã,ori ceva care are viaţã.Era cu adevãrat un loc foarte deprimat.Noi am ajuns în faţa unei porţi şi bãrbatul s-a întors cãtre mine şi a spus;Victoria,o sã intrãm pe aceastã poartã şi lucrurile pe care o sã le vezi te vor speria şi tulbura,dar tu poţi fi sigurã cã oriunde te voi duce vei fi bine protejatã.Doar deschide-ţi ochii şi observã toate lucrurile pe care ţi le arãt.Am fost înspãimîntatã şi am început sã plîng.Am protestat şi am insistat bãrbatului sã mã ducã înapoi.İ-am spus Lui cã nu vreau sã mã duc în locul acela,pentru cã pot privii prin poartã ce se întîmplã înãuntru.El m-a privit şi a spus;Pace sã fie cu tine!Eu sînt cu tine!Noi trebuie sã mergem înãuntru,pentru cã timpul trece repede.Noi am intrat pe poartã.Nu pot sã vã descriu groaza din locul acela.Sînt convinsã cã nu existã un alt loc neplãcut ca acela în întregul univers.Locul era extrem de mare şi aveam sentimentul cã se extindea tot timpul.Era un loc extrem de întunecos şi cãldura de acolo nu sa-r fi putut mãsura.Era mai fierbinte decît cel mai fierbinte foc.Nu am putut vedea nici o flacãrã de foc sau sursa cãldurii,dar era Foarte Cald.Locul acela era plin de muşte de toate mãrimile,verzi,negre,şi muşte grii.Toate felurile de muşte imaginabile erau acolo.În afarã de asta,acolo mai erau viermi negrii,scurţi şi groşi peste tot,urcîndu-se peste tot.Viermii au început sã se urce pe noi şi muştele erau în jurul nostru.Locul ãla era plin de cel mai dezgustãtor miros.Nu existã cuvinte care ar putea descrie intensitatea mirosului din acel loc.Mirosul era aproape asemãnãtor cu cel de carne stricatã,dar era de 100 de ori mai rãu decît cea mai stricatã carne pe care am vãzut-o şi mirosit-o vre-odatã în viaţa mea.Locul,era plin cu gãlãgie de jale şi scrîşnirea dinţilor şi cu rîsete de demoni rãi.Cel mai cumplit lucru din locul acela este cã era plin cu oameni.Acolo erau atît de mulţi oameni cãci nu se puteau numãra.Oamenii erau în formã de schelete.Pot sã spun cu confidenţã cã aceste schelete erau oameni pentru cã am recunoscut cîteva dintre rudele mele foarte apropiate şi oameni din satul meu.Oasele lor erau de culoare închisã cenuşie şi extraordinar de uscate.Ei aveau dinţi lungi şi ascuţiţi ca animalele sãlbatice.Guriile lor erau mari şi largi, limbile lor erau lungi şi roşii strãlucitore.Mîinile şi picioarele lor aveau degete lungi şi subţiri,cu unghii lungi şi ascuţite.Cîţiva dintre ei aveau coadã şi coarne.Acolo erau demoni amestecaţi cu oameni,demonii în aparenţã arãtau ca aligatorii şi umblau în patru labe.Ei erau confortabili în mediul acela şi permanent îi necãjeau şi torturau pe oameni.Sunetul pe care demonii-l fãceau era mai mult ca o sãrbãtoare,ei pãreau fericiţi şi fãrã griji.De asemenea ei sãreau şi dansau tot timpul.Oamenii,pe partea cealaltã,arãtau jalnic şi trişti.Ei erau într-o stare de neajutorare şi deznãdejde.Gãlãgia fãcutã de oameni era din cauza suferinţei.Ei plîngeau,ţipau şi scrîşneau din dinţi de durere.Erau într-o situaţie disperatã de agonie şi durere de neînchipuit.Oamenii din acest loc erau fãrã numãr,dar am putut sã vãd clar cã marea lor majoritate erau femei.Ei erau împãrţiţi în multe grupuri diferite.Chiar dacã erau în grupuri,nu am putut sã apreciez numãrul oamenilor din nici-un grup,pentru cã grupurile erau extrem de mari.Bãrbatul m-a dus la unul dintre grupuri,în partea esticã a locului.El m-a privit şi a spus;Victoria,acesta este un grup de oameni care au refuzat sã ierte pe alţii.Eu le-am spus de multe ori,în diferite feluri sã-i ierte pe ceilalţi,dar ei m-au refuzat.Eu le-am iertat toate pãcatele,dar ei au refuzat sã-i ierte pe alţii.Timpul lor s-a scurs şi au ajuns aici.Ei o sã rãmînã aici pentru totdeauna.Ei mãnîncã rodul muncii lor pentru totdeauna.În orice caz,este dureros pentru mine sã-i vãd în locul acesta groaznic şi situaţia asta,pentru cã-i iubesc.Apoi am fost dusã la urmãtorul grup,bãrbatul mi-a spus cã oamenii din grupul acesta erau oameni cu datorii.În grupul acesta erau trei categorii diferite.În prima categorie erau oameni care erau datori altora,ei puteau sã-şi plãteascã înapoi datoria,dar au tot lãsat şi amînat.Ei pretinde-au cã o sã plãteascã mîine,sãptãmîna viitoare,anul viitor,pînã cînd timpul s-a scurs şi acuma au ajuns aici.Aici o sã rãmînã pentru totdeauna,ei mãnîncã rodul muncii lor.În ce-a de-a doua categorie se aflau oamenii care au avut datorii pe care şi le-au permis sã le plãteascã înapoi şi au fost dispuşi sã plãteascã,dar din cauzã cã le era teamã de consecinţe,probabil,dacã spuneau adevãrul ar fi fost respinşi sau trimeşi în puşcãrie,ori lumea întreagã afla şi ei ar fi fost umiliţi pentru faptele comise.Bãrbatul a spus;Nici unul dintre ei nu a venit la mine sã mã întrebe de rezolvare.Dacã ar fi fãcut asta,Eu le-aş fi arãtat ce-a mai simplã cale de ieşire.Ei şi-au folosit înţelepciunea lor şi raţionamentul care nu i-a ajutat în nici un fel.Timpul lor s-a scurs şi au ajuns singuri în locul acesta de unde nu vor mai pleca niciodatã.Ei mãnîncã rodul muncii lor.Atunci a spus;În ce-a de-a treia categorie se aflã cei care au avut datorii şi nu au avut mijloacele necesare sã plãteascã înapoi,dar,din nou,nici unul dintre ei nu mi-a spus cã are datorii şi nu este capabil sã plãteascã înapoi.Dacã ar fi fãcut asta,Eu le-aş fi plãtit datoriile.De asemenea şi aceştia au încercat sã-şi foloseascã raţionamentul şi înţelepciunea lor,care nu i-a ajutat sub nici o formã.Acum ei au ajuns singuri în acest loc unde vor rãmîne veşnic.Ei mãnîncã rodul muncii lor.Mã doare inima pentru toţi aceşti oameni pentru cã-i iubesc mult.În primul grup,am vãzut douã femei dintre rudele mele foarte apropiate,la fel şi una de doisprezece ani,de asemenea rudã cu mine.Am ştiut cã era de doisprezece ani pentru cã asta a fost vîrsta ei cînd a murit.În grupul urmãtor am mai vãzut cîteva dintre rudele mele,la fel şi un pastor pe care-l ştiam foarte bine.Jakes,prietenul meu care s-a sinucis pentru cã mi-am dãruit viaţa lui Hristos,era şi el în grupul acesta.Am mai vãzut şi cîţiva dintre vecinii mei în cele douã grupuri.Am recunoscut oamenii pe care i-am ştiut înainte ca aceştia sã moarã,la fel şi ei m-au recunoscut pe mine.Rudele mele s-au înfuriat foarte tare cînd m-au vãzut şi-au început sã ţipe şi sã strige cuvinte obscene(murdare)cãtre mine.Ei foloseau cel mai grosolan limbaj în timp ce mã blestemau.Unul dintre ei mi-a spus cã nu sînt vrednicã sã-l urmez pe bãrbatul care era cu mine.Ei spuneau despre lucrurile pe care le-am fãcut înainte sã-mi dãruiesc viaţa lui Hristos.Ei nu spuneau nici o minciunã,lucrurile de care mã acuzau erau adevãrate.Jakes spunea cã eu aparţin lui şi cã trebuie sã merg acolo unde este el pentru cã am comis acelaşi pãcat ca şi el.La început pastorul pãrea fericit sã mã vadã şi mi-a spus cã am fãcut bine cã am venit,dar atitudinea lui s-a schimbat imediat cînd a vãzut cine mã însoţea şi s-a alãturat şi el celorlalţi în blesteme şi folosirea cuvintelor ruşinoase.Bãrbatul care era cu mine mi-a spus sã-i ignor pentru cã nu ştiu ce fac.Eram ameţitã şi din cale afarã de tristã.Corpul meu tremura şi nu mai puteam sta,plîngeam necontrolat.Bãrbatul s-a întors cãtre mine,m-a îmbrãţişat,şi mi-a spus;Pace ţie Victoria!Puterile m-i s-au întors şi m-am simţit sigurã în îmbrãţişarea Lui.Dupã asta mi-a spus cã trebuie sã pãrãsim locul acela şi sã ne întoarcem înapoi.Sa uitat la mine şi a spus;Victoria,ţi-am arãtat ţie!Acuma tu trebuie sã alegi în care dintre grupuri vrei sã fii;Alegerea este în mîinile tale.Tu trebuie sã le spui oamenilor toate lucrurile pe care le-ai vãzut şi experimentat,dar sã nu adaugi sau sã neglijezi ceva.Îmi amintesc cã am pãrãsit locul acela de groazã împreunã dar nu-mi aduc aminte unde m-am despãrţtit de El pentru cã dupã aceea am devenit conştientã.Am deschis ochii şi eram din nou în corpul meu natural,zãcînd în spitalul Oshakati.Aveam infiltraţie în mîna stîngã şi am vãzut-o pe mama mea şi alţi vecini din satul nostru într-un colţ al camerei,de unde mã priveau cu uimire.Am putut sã vãd pe faţa mamei mele cã plînse-se.Am întrebat pe una din asistente dacã ştia ce s-a întîmplat cu mine,ea a fãcut doar o glumã şi a spus;Tu ai fost trimisã înapoi;Probabil cã ai fãcut ceva rãu şi ai nevoie sã te cãieşti.Asistenta încerca sã vorbeascã despre condiţia mea dar am putut vedea cã se temea sã se apropie de mine.İ-am cerut sã-l cheme pe doctorul care mã supraveghea.Cînd el a ajuns,a spus cã nu ştie ce este rãu cu mine.İniţial el a crezut cã am contractat malaria dar rezultatele erau negative.El continua sã-mi spunã cã temperatura,pulsul şi tensiunea arterialã erau periculos de scãzute şi el nu poate sã gãseascã cauza.El a spus cã nu poate sã facã nimica pentru mine şi nu mã poate admite din cauzã cã nu eram bolnavã.İnfiltraţiile care mi-au fost administrate nu şi-au fãcut efectul la început,dar cînd am deschis ochii au început sã lucreze.Doctorul mi-a recomandat ca asistenta sã-mi administreze încã o infiltraţie dupã ce prima se va termina ca sã prind suficientã putere sã merg acasã.Am fost înspãimîntatã de lucrurile pe care le-am vãzut în locul ãla şi nu mai puteam sã mã opresc din plîns.Mirosul din locul acela înfiorãtor continuã sã rãmînã real ca şi atunci cînd am fost acolo.Scenele din locul acela apãreau înaintea mea tot timpul.Am fost incapabilã sã dorm şi tot corpul era în dureri mari.Mã simţeam ca şi cum toate mãdularele mi-au fost luate de-oparte şi puse din nou laolaltã.O,mã simţeam îngrozitor.Am avut diaree şi durere de cap o sãptãmînã întreagã.M-am hotãrît sã nu vorbesc cu nimeni despre experienţa mea pentru cã cine m-ar fi crezut??Ce-ar fi crezut oamenii?Ţine-am sã-mi spun cã niciodatã nu o sã povestesc experienţa la nimeni.Una din profesoarele mele m-a sunat trei zile mai tîrziu sã întrebe despre sãnãtatea mea pentru cã i-am trimes un mesaj scris rugînd-o sã se roage pentru mine.Fãrã sã-mi dau seama i-am spus despre experienţa mea.Cînd am realizat ce-am fãcut,ea ştia deja toatã povestea.Vroiam sã mã lovesc şi plînge-am pentru c-am fost comvinsã cã am fãcut ce-a mai mare greşealã din viaţa mea.Acum povestea a fost spusã şi nu mai aveam nici o posibilitate s-o ascund mai mult.Acum ştiu cã dacã Dumnezeu vrea ceva sã fie spus,va fi spus.El este Dumnezeu,la urma urmei.În August 19,m-am trezit, .Eram bolnãvicioasã şi tremuram,în timpul acesta simţeam valuri de energie prin tot corpul.În seara aceea am vãzut o luminã strãlucitoare venind în camerã şi în mijlocul ei era acelaşi bãrbat.De data aceasta El a şezut jos pe un scaun lîngã patul meu.Nu am nici o idée de unde a apãrut acest scaun dar a fost acolo de îndatã ce El a fost pregãtit sã se aşeze.Era un scaun minunat, fãcut din aur curat.Forma lui era asemenea unui scaun tradiţional cu support la spate.Pe fiecare picior era cîte o stea de argint încorporatã în aur,o stea asemãnãtoare mai era în mijlocul suportului de la spate şi fiecare picior avea cite o roatã rotundã.Dupã ce m-a salutat,El mi-a spus cã ştia cã am multe întrebãri despre identitatea Lui şi-a venit sã-mi dezvãluiascã cine este şi sã-mi explice anumite lucruri pe care le-am experimentat.El a spus;Eu sînt İsus Hristos,Salvatorul tãu.Dacã ai vre-o îndoialã,priveşte-mi mîiniile.Locul în care am fost este iadul.Cînd i-am privit mîinile,am vãzut urmele cuielor care L-au strãpuns.Prieteni dragi,eu vreau sã vã spun cã iadul nu este rodul imaginaţiei cuiva,iadul este un loc real şi foarte neplãcut.Acesta nu a fost fãcut pentru oameni,ci pentru satana şi demonii lui.Locul nostru legal este în Rai cu İsus,dar noi trebuie sã-L alegem pe İsus înainte sã fie prea tîrziu.Astãzi,cînd auzi vocea Lui,nu-ţi împietrii inima.Astãzi acceptã-L pe İsus ca Salvatorul tãu personal şi trãieşte pentru El.İadul este un loc înspãimîntãtor,este un loc de groazã şi tristeţe,este un loc veşnic de torturã şi scrîşnirea dinţiilor.Satana vrea sã ducã cu el cîţi mai mulţi oameni posibil.Nu colabora cu el,colaboreazã cu İsus şi tu vei trãii şi nu vei murii.Nu puteam sã înţeleg de ce Domnul spunea sã aleg unul dintre cele douã grupuri pe care m-i le-a arãtat în iad,cînd eu deja eram creştinã.L-am acceptat pe İsus în viaţa mea şi încã mai spunea sã iau o decizie,dacã vreau sã mã duc în iad sau nu?Nu puteam înţelege.Am început sã mã rog şi i-am cerut Lui Dumnezeu sã-mi dezvãluie ce vrea sã spunã şi ce-ar trebuii sã fac.Domnul mi-a dezvãluit cã încã pãstrez lipsa iertãrii în inimã cãtre una din surorile mele,la fel şi cãtre verişoara mea.İ-am cerut Domnului sã mã ierte pentru spiritul neiertãtor,pe lîngã acestea i-am cerut surorii mele sã mã ierte pentru c-am pãstrat supãrare şi amãrãciune în inimã faţã de ea.Domnul m-a instruit sã-mi cer iertare şi de la verişoara mea.În plus Domnul mi-a mai amintit cã înainte am obţinut o muncã de profesoarã cu o diplomã necinstitã şi El considerã asta pãcat şi furt.M-am hotãrît sã fac ce este corect şi am cerut Domnului sã mã ajute cu aceastã problemã şi sã-mi arate o cale usoarã de ieşire pentru cã aceasta era o crimã serioasã care m-ar putea pune în spatele gratiilor.El m-a sfãtuit sã merg la ministerul educaţiei şi sã mãrturisesc ce-am fãcut.Am fost pregãtitã sã merg la puşcãrie dacã nu puteam scãpa.Am cunoscut favoarea Domnului cu mult entuziasm.Funcţionarii din Ministerul Educaţiei mi-au spus sã decid ce vreau sã fac,ori plãtesc înapoi salariul primit de la guvern ori nu.Ei mi-au promis cã nu vor depune plîngere împotriva mea pentru cã erau şocaţi de mãrturia fãcutã.Dumnezeul nostru este un Dumnezeu credincios care-şi respectã cuvîntul.Dacã eşti într-o situaţe asemãnãtoare cu a mea,vreau sã te încurajez sã faci ce este drept,nu conteazã care sînt urmãrile.Tu poţi fi încarcerat în puşcãria pãmînteascã,asta este doar temporar.Nici o durere sau ruşine nu se vor compara cu separarea veşnicã de Dumnezeu.İadul nu este un loc frumos,este mai bine sã-i permiţi Lui Dumnezeu sã te judece acuma decît mai tîrziu.Noi nu trebuie sã ne temem de judecata Lui Dumnezeu atîta timp cît sînten sub milostenie(har).Trebuie sã-İ permitem sã ne expunã orice este rãu în vieţiile noastre cît timp mai avem vreme sã ne îndreptãm cãtre El,pentru cã nu este iertare în partea cealaltã de groapã.

În Octombrie 18,2005 m-am trezit la ora 05H30 dar nu am putut sã merg la lucru.Mã simţeam foarte slãbitã şi ameţitã,nu mã puteam mişca sau rãsucii în pat,şi prezenţa Domnului se simţea în camerã.Tremuram şi simţeam un curent prin tot corpul.Domnul a sosit sã mã ducã chiar înainte de 08H00 pentru cã ultima datã cînd m-am uitat la ceas,era 07H48,şi El a sosit foarte curînd dupã aceea.El m-a salutat şi a spus cã trebuie sã mergem încã odatã pentru cã timpul trece foarte repede.M-am ridicat în picioare şi am început sã mergem.Felul în care am umblat în ziua aceasta era foarte diferit de toate celelalte.Chiar dacã picioarele noastre pãreau cã se mişcã,noi mai mult pluteam decît mergeam.În timp ce ne aflam pe drumul nostru İsus mi-a spus cã toate pãcatele sînt rele şi cã pãcat mic sau pãcat mare nu existã.Toate pãcatele duc la moarte,nu conteazã cît de mari sau mici sînt.Domnul mi-a spus cã o sã vizitãm din nou iadul şi m-a întrebat dacã-mi este teamã.Am rãspuns cã mi-e teamã.El a spus;spiritul de teamã(fricã)nu este de la Tatãl Meu sau de la Mine,acesta este de la diavol.Frica te face sã faci lucruri care te pun în iad.Fãrã credinţã este imposibil sã fi plãcut Lui Dumnezeu şi teama este direct contrarã credinţei.Este evident cã frica nu-İ place Lui Dumnezeu pentru cã distruge credinţa omului.Pe toatã perioada drumului noi am umblat unul lîngã altul dar îndatã ce am ajuns la poarta iadului,El mi-a luat mîna în mîna Lui şi m-a ţinut fiecare secundã cît am stat în iad.Am fost foarte fericitã cã Domnul mã ţinea de mînã pentru cã strîngerea fermã a mîinii Lui mi-a îndepãrtat frica pe care-o aveam.Locul era exact acelaşi,nimic nu s-a schimbat de la prima vizitã.Acolo erau muşte,viermi,cãldurã extremã,miros,schelete,gãlãgie.Toate lucrurile erau exact cum au fost şi prima datã cînd am fost acolo.Noi am intrat pe aceaşi poartã urîtã din nou şi Domnul m-a dus la un grup de oameni.Acolo erau mulţi oameni pe care i-am ştiut cînd trãiau încã pe Pãmînt.Sãracii oameni erau într-o stare groaznicã ,arãtau înspãimîntãtor şi în chinuri mari,dar partea cea mai rea dintre toate era privirea farã speranţã de pe feţele lor.Domnul mi-a arãtat o femeie de vîrstã mijlocie pe care-o ştiam înainte sã moarã.Ea a murit într-un accident de maşinã la începutul anului 2005.Am fost uimitã s-o vãd pe femeia aceea în iad pentru cã toţi ştiam cã este o femeie cu fricã de Dumnezeu şi cã-L iubea pe Dumnezeu.Domnul mi-a spus cã femeia L-a iubit,şi El de asemeni a iubit-o pe ea.Ea i-a slujit Lui cînd a fost pe pãmînt şi a îndrumat mulţi oameni cãtre Dumnezeu şi a cunoscut Cuvîntul foarte bine.Ea era bunã cu cei sãraci şi nevoiaşi şi-i ajuta în multe feluri.Ea a fost o slujitoare bunã Domnului în multe feluri.Cuvintele Domnului m-au şocat mai mult şi L-am întrebat de ce îngãduie cuiva care i-a slujit cum trebuie sã sfîrşeascã în iad?Domnul s-a uitat l-a mine şi a spus cã aceastã doamnã a crezut minciuna satanei.Cu toate cã ştia Scriptura bine,ea a crezut minciuna diavolului cã sînt pãcate mici şi pãcate mari.Ea gîndea cã un pãcat mic n-o v-a duce în iad pentru cã la urma urmei era Creştinã.Domnul a continuat;Am vizitat-o de mai multe ori şi İ-am spus sã punã capãt lucrurilor pe care le face dar de multe ori a fost convinsã cã nu era nimic grav şi avertizãrile mele le punea pe seama sentimentelor de vinovãţie.A fost o perioadã de timp cînd s-a oprit dar apoi s-a convins singurã din nou cã avertismentul nu este de la Mine,este doar vocea ei,pentru cã pãcatul acela era prea minor ca sã-L mîhneascã pe Duhul Sfînt.L-am întrebat pe Domnul din nou sã-mi spunã ce fel de pãcat a comis aceastã femeie şi mi-a rãspuns astfel;Aceastã femeie avea o prietenã care era asistentã la Spitalul Oshakati.Cînd femeia aceasta era bolnavã,ea nu mergea la spital sã plãteascã pentru cardul spitalului cum se obişnuieşte,ea doar punea mîna pe telefon şi-i spunea prietenei sã ciordeascã medicamente pentru ea din Farmacia Spitalului.Prietena ei întotdeauna asculta şi-i spunea sã fure medicamentele la o anumitã orã din zi.În primul rînd s-a hotãrît sã accepte minciuna satanei despre pãcatele ei mici şi mari,şi a refuzat adevãrul meu.Ea a fãcut pe altcineva sã pãcãtuiascã şi sã fure în folosul ei,dar cel mai rãu,ea a mîhnit Duhul Sfînt.Din pricina asta ea este în iad.Nu are nici o importanţã dacã aduci milioane de suflete la Domnul;este posibil sã fi trimis în iad pentru cã ai necãjit pe Duhul Sfînt.Tu nu trebuie sã te îngrijeşti doar de salvarea altora dar tu trebuie sã fi atentã sã nu uiţi de sufletul tãu.Fi sensibilã cu Duhul Sfînt tot timpul.Dupã ce Domnul a spus aceste cuvinte,El a spus cã trebuie sã ne întoarcem înapoi.Mulţi Creştini sînt dubioşi cînd aud acestã poveste.Întotdeauna mã întreabã;Cum este atunci cu justificarea,mila şi iertarea??Este posibil sã-ţi pierzi salvarea dupã ce ai primit-o??Nu este asta prea sever(aspru)??Poate Dumnezeu sã fie atît de nemilos??Bine,cum am spus altundeva în carte,eu nu prezint nici o teologie aici.Eu doar vã spun ceea ce Domnul mi-a arãtat,m-a învãţat şi am experimentat.Vã rog adresaţi-vã Bibliei pentru rãspuns.Priviţi urmãtoarele versuri şi trageţi o concluzie.Corinteni 9:27 Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei;ca nu cumva,altora propovãduind,eu însumi sã mã fac netrebnic.Romani 6:1-2 Ce vom zice deci?Rãmîne-vom,oare,în pãcat,ca sã se înmulţeascã harul? 2 Nicidecum!Noi care am murit pãcatului,cum vom mai trãii în pãcat?? Romani 6:12 Deci sã nu împãrãţeascã pãcatul în trupul vostru cel muritor,ca sã vã supuneţi poftelor lui. Evrei 10:26-27 Cãci dacã pãcãtuim de voia noastrã,dupã ce am luat cunoştinţã despre adevãr,nu mai rãmîne,pentru pãcate,nici o jertfã. 10;27 Ci o înfricoşatã aşteptare a judecãţii şi iuţimea focului care va mistuii pe cei potrivnici.Pot sã merg în iad dupã ce am slujit Domnului şi îndrumat pe mulţi la Domnul??Judecã tu singur!

Într-o zi de Luni 6 Martie 2006,am fost trezitã de ceasul deşteptãtor la ora 05H30.Am început rugãciunea şi am realizat cã o binecuvîntare grea este peste mine.Corpul meu era lipsit de putere şi tremuram,simţeam valuri de curent peste tot.Dupã-amiazã,cum stãteam întinsã în pat,am vãzut o luminã strãlucitoare care a umplut toatã camera.Am vãzut mãrgele rotunde,mici şi albe,de mãrimea unui (cap de ac)de gãmãlie.Mãrgelele cãdeau ca picãturile de ploaie şi se scufundau în pielea mea la atingere.În plus,am vãzut un nor alb de ceaţã coborînd de sus, acesta a umplut camera şi a intrat în pielea mea cînd m-a atins.Dupã aceea,l-am vãzut pe İsus venind cãtre mine în mijlocul unui nor de ceaţã.El s-a aşezat jos,pe scaunul lui, alãturi de patul meu.Nu am nici o idée de unde a venit scaunul,în mod obişnuit apãrea de îndatã ce era gata sã se aşeze.Era un scaun frumos fãcut din aur curat.Forma lui se asemãna cu un scaun tradiţional cu support la spate.Pe fiecare picior avea cîte-o stea de argint,o stea asemãnãtoare dar mai mare era în mijlocul suportului de la spate.Fiecare picior avea roţi rotunde.İsus m-a salutat şi-a întins mîna cãtre mine şi mi-a spus sã mã ridic pentru cã timpul trece repede.El m-a tras sus de mînã şi am şezut pe pat.Apoi a spus cãtre mine;Victoria,sã ne rugãm.El se ruga într-o limbã pe care n-o înţelegeam,am înţeles numai cuvîntul Amin.Pe urmã a continuat sã mã întrebe dacã am vãzut ceva şi-i i-am spus cã am vãzut grupuri de oameni care mergeau la muncã şi alţii care-au ajuns la muncã.În plus am mai vãzut aceleaşi mãrgele,mici şi albe cãzînd pe aceia care-au ajuns întîi la locul lor de muncã.Dupã primul grup,un alt grup a ajuns mai tîrziu.Între timp ploaia de mãrgele mici a încetat sã mai cadã.De asemenea am mai vãzut diferite grupuri de oameni ajungînd la diferite biserici Dumineca dimineaţa.Ploaia de mãrgele albe începea sã cadã de îndatã ce primii veniţi intrau în curtea bisericii.Acestea continuau sã cadã pentru cîtva timp şi dupã aceea se opreau.Cei veniţi mai tîrziu nu mai gãseau nimica.İsus m-a întrebat dacã înţeleg care este semnificaţia acestor viziuni şi i-am spus cã nu înţeleg.Atunci El mi-a explicat cã;Aceste viziuni înseamnã cã fiecare loc în care trebuia sã fii la ora fixã şi tu ştii-ai ora la care trebuia sã fii,acolo sînt totdeauna îngeri care împãrţesc binecuvîntare pentru timpul acela specific.Dacã ajungi l-a timp,tu îţi vei primii binecuvîntarea dar dacã ajungi tîrziu tu vei pierde binecuvîntarea pentru ziua respectivã pentru cã îngerii împãrţesc binecuvîntare numai pentru perioada aceea.Victoria,vreau sã te avertizez pentru cã tu întîrzii la servici şi mai ales tu mergi tîrziu la slujbele religioase.Tu trebuie sã ştii cã n-ai avut nici-un motiv întemeiat sã întîrzii.Tu ai pierdut pentru totdeauna binecuvîntarea acelor zile.Niciodatã acestea nu se vor mai întoarce la tine.Victoria tu trebuie sã te opreşti şi sã nu mai faci altãdatã aşa ceva,înafarã de cazul cînd tu ai un motiv sã întîrzii. Cînd Domnul mi-a spus aceste cuvinte cu adevãrat am dorit sã dispar sau sã-i dau o scuzã acceptabilã pentru indisciplina mea.İ-am spus cã uneori dorm mai mult, El m-a privit drept în ochi şi mi-a spus cã mint şi cã am o tendinţã rea de a mã întoarce înapoi în pat dupã ce m-am trezit şi cã-mi place sã dorm cîteva minute mai mult.Dupã ce İsus m-a avertizat,El a spus,Ridicãte sus.Sã mergem.Timpul trece repede şi avem lucruri multe de fãcut.De data asta Domnul m-a dus într-un loc în care nu am mai fost înainte niciodatã.A fost prima datã cînd am mers pe drumul acela .Noi am ajuns într-o grãdinã plinã cu flori frumoase şi pomi frumoşi verzi,nimic pe Pãmînt nu se poate compara cu frumuseţea aceea.Acolo erau flori frumoase de toate felurile şi multe culori strãlucitoare.Noi ne-am aşezat jos pe o bancã frumoasã de grãdinã,care era fãcutã din aur curat şi steluţe mici de argint strãlucitor.Cînd ne-am aşezat jos,El a arãtat cu degetul în faţa noastrã şi a spus;Victoria,priveşte,poţi sã vezi tu oraşul ãla?Cînd am privit,am vãzut un oraş strãlucitor,foarte mare.Era frumos de nedescris.Oraşul are o poartã strãlucitoare de aur şi la aceastã poartã era un bãrbat,aşezat,care era de vîrstã înaintatã.El avea o barbã,lungã,albã şi pãrul alb.L-am vãzut pe acest bãrbat mai devreme,cînd l-am întrebat pe İsus cine era bãrbatul acesta,mi-a spus cã era Avram,tatãl credinţei.Am vãzut multe strãzi în oraşul acela,care de asemenea sînt pavate cu aur.Acolo erau construcţii înalte şi ele strãluceau ca aurul.Strãlucirea şi sclipirea din oraş sînt de nedescris.İsus s-a întors cãtre mine şi m-a întrebat.Ce pãrere ai tu despre oraşul acela??Am rãspuns cã este frumos şi vreau sã merg acolo,İsus a spus;O sã te duc acolo dacã continui sã fii ascultãtoare pentru cã acolo în plus o sã fie şi casa ta.Rãmîi supusã,pentru cã dacã nu vei fi ascultãtoare,Victoria,ciori vor zbura în casa ta.Casa ta va fi domiciliul bufniţelor şi terenul de joacã al scheletelor.Oricum,nu te teme,pentru cã Eu sînt cu tine,doar ascultã.Pentru acela care nu ascultã,casa lui va avea ciori care vor zbura acolo.Va fi reşedinţa bufniţelor şi terenul de joacã al scheletelor.İsus Hristos este real şi ne iubeşte cu o dragoste care nu se poate descrie.Cea mai mare dorinţã a Lui este ca noi sã alegem viaţa şi sã petrecem veşnicia cu El.İnima Lui este îndureratã pentru toţi oamenii care mor şi merg în iad pentru cã au ales şi respins mîntuirea pe care İsus le-a oferit-o şi ei au vrut moartea în schimb.Dacã tu eşti nãscut din nou Creştin,sau nu eşti,te rog totdeauna adu-ţi aminte un singur lucru;